Everest Base Camp – o aventură memorabilă cu Extreme Travel

„Oh, my God! Pe bune? Brad Pitt? Aici?!!! O fi în vacanță sau o turna iarăși un film despre budism?”

Închid ochii și îi deschid iar.

„Bă, ăla chiar e Brad Pitt! Ce tare! Să îl văd în Himalaya, la 3860 de metri altitudine, în fața unei mănăstiri budiste… Asta chiar e o amintire memorabilă!

Sau?! Poate că mi-a luat-o mintea razna, de la aerul ăsta rarefiat.”

Suntem în expediție spre Everest Base Camp. Pornim din Tengboche spre Dingboche. Suntem în centrul satului, vis-à-vis de mănăstirea Tengboche. Radu, de la Extreme Travel, e la vreo 100 de metri de mine, povestind ceva cu șerpașii.

Vreo 5 iaci se apropie de grupul nostru, cărând saci mari cu provizii. Probabil vin de la Namche Bazar. Pășesc încet, în șir indian și parcă dansează pe muzica talăngilor ce le atârnă de gâturi.

Munay fotografiază Everestul, care se vede difuz printre norii albicioși; Ralu și Cătă scormonesc după ceva prin rucsacuri; ceilalți din grupul nostru par să aștepte deja startul într-o nouă etapă de escaladare.

În mintea mea sunt tot felul de gânduri. Parcă m-aș uita la o colecție de diapozitive:

  • Avionul a decolat din București. Am pornit spre Kathmandu. Mi s-au înfundat urechile, dar mă învăluie o stare de bucurie: voi ajunge, pentru prima dată în viață în Nepal. Doamne, de când visez la colțul ăsta de lume!
  • Suntem în Kathmandu. Ce atmosferă frumos colorată și complet diferită de România. Fac sute de fotografii, schimb zâmbete cu localnicii, stau nemișcată minute în șir, privind spectacolul vieții de aici.

  • Zburăm cu cel mai mic avion din lume, care e cam cât mașina noastră de acasă. Poate, o idee mai mare. Piloții ne asigură că vremea e bună și vom avea un zbor lin. Ne îndreptăm spre Lukla, de unde începe urcarea în munți. Sunt câteva turbulențe ușoare. Îi aud pe Ralu și Cătă cântând, cu o veselie ușor isterică: „Mă duc la munti azi, mă duc la munti/ Mă duc la munti azi, Mă duc pi dealu’ Polonic…”.

  • Pornim din Lukla spre Phakding. Prima mea escaladare în Himalaya! Trec pe lângă niște tuburi frumos colorate și inscripționate cu caractere nepaleze. Am văzut multe pe aici. Le învârt în sensul acelor de ceasornic. Scria undeva că ajută la purificarea sufletului. Dhanyabad! (Mulțumesc!)

  • Trecem peste primul pod suspendat. Radu zice că vor fi multe de trecut. Super! În spatele nostru sunt 2 nepalezi și 2 iaci, așa că podul se balansează ușor, deși e solid și bine ancorat. Privirea îmi alunecă pe toate stegulețele agățate de balustrade. Ce de lume a trecut pe aici…

  • În Phakding, mâncăm supa șerpașului și paste cu legume. Simplă și delicioasă mâncarea. Dorm dusă.
  • Ziua următoare pornim de-a lungul cursului râului Dudh Khosi, până la Namche Bazaar, orașul din care provin cei mai mulți șerpași din regiunea aceasta a Himalayei.

  • Orașul e la 3440 m altitudine și e celebru pentru brânza și untul preparate în casă, din lapte de iac. În Namche Bazaar stăm o zi, ca să ne facem aclimatizarea. E sâmbătă, așa că prindem bazarul săptămânal de aici și ne delectăm cu rumoarea colorată a comerțului nepalez. Facem și câteva drumeții, în satele izolate Khumjung (3790m) si Kunde (3825m), apoi revenim în Namche Bazaar. Panoramele sunt aproape ireale.

Îmi revine în minte imaginea lui Brad Pitt, intrând pe poarta mănăstirii Tengboche.

Încerc să spun ceva, dar gura se încăpățânează să rămână închisă. Încerc să mă mișc și îmi dau seama că nu pot. Sunt înțepenită.

Aud o melodie foarte familiară, răsunând din ce în ce mai tare în valea din munții Himalaya. Știu melodia asta de undeva, o știu bine…

E alarma telefonului!

???!!!

O opresc și mă uit buimacă în jur. Sunt acasă, la Roman, în pat. Cum pana mea??!!

Prin ușa întredeschisă a camerei, Munăyutz își ițește fața cu freza lui de Tin-Tin, șoptindu-mi:

– Bună dimineața. Ți-am făcut cafea. Hai! Rise and shine!

Serios???!!! Totul a fost doar un vis despre expediția la Everest Base Camp? Doamne!

Și Brad Pitt. Asta-I cea mai tare! Stai să vezi ce-o să se amuze Ralu. 😊

Sar din pat și fug spre bucătărie, cu ochii încă lipiți și cu senzația de aer rece de Himalaya în nări.

– Munay, când împlinesc 40 de ani, mergem pe Everest. De fapt, nu chiar pe Everest, ci la Base Camp, care e la 5350 metri altitudine.

Știu o companie din Brașov, specializată pe turism de aventură, Extreme Travel, care organizează expediție Everest Base Camp, de 14 zile, cu 2200 de euro.

Avem 1 an și jumătate la dispoziție să ne pregătim, să facem excursii în munții României, să ne punem într-o formă fizică cât mai bună.

Anul viitor putem face și o ascensiune Varful Moldoveanu, tot cu cei de la Extreme Travel, să ne familiarizăm unii cu alții și să pregătim aventura expediției în Nepal.

Apropo, ei organizează și excursii personalizate, așa că, dacă e vreo destinație specială în care vrei să ajungi, Extreme Travel sunt soluția. Chiar sunt foarte tari în organizarea de excursii de aventură!

Și îmi place la maximum motto-ul lor: „Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.”

 

 

Sursa fotografiilor din articol: Albumul Extreme Travel 

Articol scris pentru proba numărul 10 a competiției SuperBlog 2018, ediția de toamnă, „Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură!”.

3 Replies to “Everest Base Camp – o aventură memorabilă cu Extreme Travel”

  1. Surprinzător final! Vă doresc cat mai multe călătorii inspirate!

    1. 🙏 Mulțumesc pentru lecturare și urare!
      Și tu să ai călătorii inspirate și memorabile, Dana!
      Spor și armonie. ❤️

  2. […] Everest Base Camp – o aventură memorabilă cu Extreme Travel […]

Lasă un răspuns