O destinație de vacanță cu zâne, urși, peșteri și aventuri pe stânci – stațiunea Borsec

Aveam impresia că Borsec înseamnă doar stațiune semi-paraginită, câteva izvoare minerale și o pârtie de schi faină.

Doar că vara asta am descoperit, pe parcusul a vreo 3 ore de mers la pas, și altă față a locului: una de poveste, cu priveliști parcă pictate de un talentat peisagist, cu poieni, peșteri și ghețare.

Așa că, dacă treci pe aici, oferă-ți câteva ore pentru a te bucura și tu de acest colț de România. Pornește, pe jos, din centrul stațiunii, pe aleea pavata cu piatră, ce urmează traseul izvoarelor. Te poți documenta și la Centrul de Informare Turistică, de unde, cel mai probabil, vei primi și o broșură a obiectivelor turistice din zonă. Iar dacă urmărești indicatoarele, ele îți vor dezvălui, rând pe rând, locurile faine din Borsec.

Oricum, tot ce vrei să știi despre stațiune și împrejurimi, afli și de pe pagina oficială.

Noi, în timpul avut la dispoziție, am reușit să ne bucurăm doar de traseul Aleea 7 Izvoare – Poiana Zânelor – Grota Urșilor. Un traseu de aproximativ 1 oră (1,2 km), cu mers în ritmul melcului și căscat gura cât cuprinde.

Mergând pe aleea de piatră (dacă era și galbenă, mai că mă simțeam Dorothy :D), am lăsat în spate toate acele vile impunătoare cândva, dar moarte de mult timp și rămase așa, schimonosite, în peisaj, asemeni unor zombi, am trecut de ronda din centrul parcului stațiunii și am urcat, pe lângă alte clădiri fantomatice, pe strada Stadionului.

Am trecut de izvorul 11 și, după aproximativ 500 de metri de la punctul de pornire, eram deja în Poiana Zânelor.

Zona e un adevărat spectacol relaxant pentru privire și suflet. Aici poți sta pe iarbă, la soare, să te bronzezi sau la umbră, să tragi un pui de somn, poți face un picnic, la mesele amenajate special în acest scop, poți citi o carte, în unul din foișoare sau îți poți răcori și odihni picioarele în unul din cele 2 bazine de aici.

Apele minerale din Poiana Zânelor sunt recomandate în tratarea, prin cură externă (îmbăiere), a unor afecțiuni precum: miocardite cronice – fără fenomene de insuficiență cardiacă; valvulopatii – compensate, insuficiență coronariană – cu accese ușoare, hipertensiunea arterială esențială – în stadiile incipiente, arteriopatii în stadii incipiente, sechele după tromboflebite.

Poiana Zânelor face parte din Rezervaţia Naturală Scaunul Rotund, care prezintă componente complexe din punct de vedere geomorfologic, geologic, peisagistic, carstic şi botanic, având drept scop principal protecţia depozitelor de travertin şi a biodiversităţii biologice.

De aici, mergând pe potecile străjuite de brazi falnici, pe traseul marcat cu triunghi roșu, vei ajunge, după vreo 700 de metri, la Grota Urșilor. Drumul e semnalizat, doar că nu și grota. 😂

Adică noi am ajuns la intrare și nu ne-am dat seama. Noroc că erau mulți oameni în jur, pentru o sesiune de aventură pe stânci și am avut pe cine întreba.

Grota Urşilor e o formațiune natural cu stânci uriașe și fisuri adânci, pe alocuri prelungite cu nişe, scobituri şi mici peşteri, săpate prin eroziune naturală în depozitele de travertin. Legenda spune că, în trecut, aici locuiau urși, de unde și numele.

Grota are o lungime de aproximativ 60 de metri, iar în interior, temperatura e una constantă, de aproximativ 16 grade Celsius. E accesibilă pentru vizitat tot timpul anului și nu necesită echipamente speciale.

Oricum, e important să pășești atent și cu grijă, pentru că accesul se face pe un culoar îngust și cobori pe pietre umede, dintre care unele se mai și mișcă, pentru a spori farmecul aventurii. 😉 O dată ajuns în mijlocul grotei, imaginea e din aceea, de WOW – WOW, așa că te poți odihni câteva minute și admira spectacolul naturii.

Curajoșii au la dispoziție și un traseu de aventură în perimetrul grotei, cu tiroliană, traversări pe stâncă, poduri suspendate sau urcări pe scări (una pornește chiar din interiorul grotei, spre vârful stâncii). Dacă te știi dornic de astfel de experiențe, poți afla mai multe detalii aici.

De la Grota Urșilor, pe traseul marcat cu cruce roșie, într-un sfert de oră, poți ajunge la o altă formațiune carstică: Peștera de Gheață.

Noi ne-am pornit către ea, doar că am dat de un panou de prezentare și următoarea propoziție ne-a determinat să facem cale întoarsă: „… iar coridorul în unele locuri este atât de îngust, încât numai un om zvelt poate trece prin el. ”

Și nu de alta, dar nu toți din gașcă ne încadram în categoria zvelți. 😂😂😂

Rămâne pentru data viitoare când vom ajunge în Borsec să vedem și Peștera de Gheață (așa avem și motivație să rămânem supli :D), plus celelalte locuri impresionante din această destinație turistică aflată în depresiunea dintre Munții Călimani, Giurgelui și Bistriței.

Iar ție, cu bucurie, îți dorim memorabilă călătorie! Plus spor, inspirație și armonie!

Tu ești magnetul! ❤

DA

 

 

Lasă un răspuns