Prima întâlnire cu Maramureșul – sejur de 3 zile în Borșa

Se spune că Borșa ar exista de pe vremea dacilor, principalele argumente fiind descoperirile arheologice și numele localităţii, ce provine din cuvântul dacic „BORA”, care înseamnă vifor sau furtună. Localitatea se află în nordul extrem al României, aproape de granița cu Ucraina și este o așezare străjuită de munți.

Zona e un adevărat paradis pentru iubitorii muntelui, localitatea fiind mărginită de Parcul Național Munții Rodnei: multe trasee turistice, cea mai înaltă cascadă din România, un lac glaciar, un vârf de 2303 m, mult afiniș, Rhododendron (bujor de munte), marmote, capre negre etc.

Noi am ajuns în Borșa pentru evenimentul Rodnei Sky Race, zona ne-a magnetizat și am rămas mai mult decât ne-am propus inițial. 😉 De aceea, îți recomand și ție să ai în plan un sejur de cel puțin 3 zile pline, pentru a te bucura la maximum de locație.

Ziua 1: Cascada Cailor și Lacul Știol

La Cascadă se ajunge, fie pe jos, vreo 90 de minute, pe traseul cu triunghi roșu, fie cu telescaunul, până pe vârful pârtiei, în Poiana Runcu Ştiolului și, de aici, încă vreo 40 de minute de mers prin pădure. Telescaunul pornește din zona hotelului Cerbul, din Complexul Turistic Borșa (care e la vreo 10 km de centrul orașului Borșa)  iar tarifele le găsești aici.

Cascada Cailor e un adevărat spectacol pentru văz, încă de când o zărești prima dată, printre crengile brazilor: o panglică alba, lăptoasă, șiroind din creierul munților, despărțindu-se, pentru o vreme, în mai multe fire, care parcă îmbracă stâncile, pentru a se uni apoi, din nou, într-un singur fir, ce dansează printre marginile maronii ale peretelui de piatră.

Cobori câteva sute de metri, cotești la dreapta, peste un podeț, mai mergi încă o sută de metri și, dintr-o dată, auzi zbuciumul căderii de apă; mai faci câțiva pași și rămâi blocat, pentru că o vezi în toată splendoarea ei, acolo, în fața ta și îți pare ireal cât de înaltă și fascinantă e.

Cascada Cailor se află la o altitudine de 1300 m, are 90 de metri înălțime și e cea mai înaltă cascadă din România. Apa, adunată într-un circ glaciar, se scurge peste abruptul calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte.

Ceea ce puțini oameni cunosc, sunt detaliile despre canionul ce se desfășoară în spatele acestei cascade. Același curs de apă (valea Cailor) formează în amonte de Cascada Cailor, un canion format din încă 9 cascade, cu înălțimi între 5 și 50 de m. Deoarece intrarea în canion se găsește la altitudinea de 1500 m, logistica vizitării acestui canion este destul de dificilă și amplă. Un articol interesant și bine documentat despre acest canion, aici.

La Cascadă poți sta cu orele, pe pajiștile din jur, să asculți natura, să te relaxezi, să mergi desculț prin iarbă, să te lași mângâiat de razele soarelui, care își fac loc printre brazi, să te mai plimbi pe potecile din jur. E indicat să îți iei apă și ceva de mâncare cu tine, că te ia foamea de la aerul curat și tare. 😉 Iar dacă iarba te sperie, sunt și băncuțe de lemn, pe care poți sta și chiar și 2 foișoare, unde te poți adăposti dacă vine din senin o ploaie de vară.

Iar dacă tot ești în zonă, poate vrei să vezi și de unde izvorăște râul Bistrița – lacul Știol. Traseul pornește tot din Poiana Runcu Ştiolului și e semnalizat. Drumul e chiar lângă cel de mers spre Cascada Cailor, iar durata până la lac e de aproximativ 2 ore.

Noi am magnetizat, cu foto-magneții Munay Life, momentul memorabil al vederii Cascadei, pentru turiștii din zonă, astfel că n-am mai reușit să ajungem și la Știol, dar am aflat că e fain de văzut.

Ziua a 2-a: Lacul Iezer și Vârful Pietrosul Rodnei

La intrarea în orașul Borșa, venind dinspre Complexul Turistic Borșa, înainte de spital, este un drum la stânga, spre Mănăstirea Pietroasa. Drumul are vreo 5 km, e asfaltat în 2017 și se circulă impecabil. Doar că e îngust și are multe curbe destul de strânse, cu vizibilitate redusă, așa că îți recomand să mergi încet.

Traseul spre Vârful Pietrosul Rodnei are 2 puncte de pornire (noi am descoperit asta, pentru că, la întoarcere, am luat-o pe scurtături, dar tot după marcaje și am ajuns în celălalt punct :D): unul e în parcarea mare, cam la 300 de metri în vale de mănăstire, iar celălalt e prin stânga mănăstirii (cum stai cu fața la poarta de intrare).

Orice variantă ai alege (marcaj bandă albastră, pe ambele), durata e aceeași: 2 ore – 2 ore și jumătate, până la lacul Iezer și încă vreo 90 de minute de la lac până pe vârf.

Urcarea e ușoară, iar drumul e spectaculos, mai ales datorită afinișului bogat, ce străjuiește calea până în vârf.

Și panoramele ce se deschid, pe alocuri, ne-au scos câteva WOW-uri.

Se poate urca și cu mașină de teren 4×4, cu gardă înaltă și dotată corespunzător, iar noi chiar am prins două, cu cehi, care au făcut traseul până sus, la stația meteo. Ce senzații or fi trăit, ei știu, doar că mie îmi tresărea inima doar uitându-mă la mașinile agățate, parcă, pe înclinația mare a pantei.

Am ajuns la stația meteo o data cu ploaia și ne-am adăpostit în cabana salvamontului, aflată lângă clădirea stației. Locul e dotat și cu vreo 10 locuri de dormit, o bucătărie și o baie, pentru cei prinși pe munte de vremea rea.

De la stație, am mai mers 100 de metri și am ajuns la lac.

Iezerul este un lac glaciar și face parte din rezervația natural „Pietrosu Mare”, care este cea mai mare rezervație naturală complexă (geomorfologică, floristică și faunistică) din nordul țării. Din 1979, ea a fost inclusă în rețeaua mondială de rezervații ale biosferei.

Lacul se află la altitudinea de 1825 de metri, în căldarea glaciară Iezer. Are o lungime de 84 m, o adâncime maximă de 2,5 m și o suprafață de 3450 de metri pătrați.

Legenda spune că lacul n-ar avea fund, de fapt, și că ar comunica cu Marea Neagră. Bătrânii spuneau mai demult că a cazut un bou în acest lac și că l-au gasit în mare. Dar e doar o poveste.

Ce e unic la Iezer e forma lui: privit de la înălțime, lacul îți dezvăluie hărta României, iar un bolovan iese semeț din apă chiar în zona în care se află Bucureștiul.

Lacul e alimentat de 2 izvoare, astfel că apa e așa de cristalină, încâț vezi pietrele de pe fund.

De jur împrejur, lacul e străjuit de pietroaie, jnepeniș și Rhododendron (bujor de munte sau smârdar). Cum vizita noastră s-a întâmplat la mijlocul lunii iulie, am prins tufele de Rhododendron înflorite. O minunăție, uită-te și tu!

Am stat cocoțați pe o stâncă vreo 15 minute și ne-am tot bucurat de peisaj, ca niște copii care au ajuns la Disneyland. Am mai fi avut de urcat încă vreo 60-90 de minute, până în vârf, la Pietrosul Rodnei (2303 m), doar că norii s-au adunat din nou, așa că nu ne-am încumetat. Uite-așa avem motiv să revenim. 😉

Dacă ajungi aici și vrei să fii pe tihnă, să știi că, lângă stație, e o zonă de campare, unde e permis și focul, lucru destul de rar în munții noștri. Așa că poți veni cu cortul, rămâi peste noapte și te bucuri din plin de toată zona. Cică, atunci când e senin, priveliștile de pe vârf sunt absolut uimitoare. 😉

Ziua a 3-a: plimbare cu Mocănița

Mocănița e una dintre principalele atracții ale Maramureșului, astfel că, dacă tot ajungi în Borșa, e musai să dai o fugă și până la Vișeu de Sus, mai ales că e la doar 22 de km, să faci o plimbare memorabilă cu trenul tras de locomotiva cu aburi.

Traseul turistic al Mocăniței e unul de 21,6 km, pe valea Vaserului, de la Vișeu de Sus, până la Paltin și durează aproximativ 4 ore, dus- întors, plus o pauză de picnic, de vreo 2 ore, la Paltin. Trenurile cu abur circulă regulat pentru turiști, de primăvara, până toamna, iar orarul și prețurile le găsești aici.

Dată fiind atracția pentru acest obiectiv și numărul mare de turiști dornici de experiența memorabilă a unei plimbări cu Mocănița, e musai să îți faci rezervare, cu cel puțin o zi înainte sau să îți achiziționezi biletele online.

Compania care operează excursiile cu Mocănița oferă și servicii adiacente, astfel că poți opta pentru un pachet cu cazare în trenul staționar Carpatia Express sau, dacă ai rulotă/ autorulotă, contra cost, poți campa în parcarea din incinta gării. În plus, pentru grupuri, companii, etc. pot fi comandate trenuri-charter (excepţie sezon de vârf: iunie-august / sărbatori: nu se pot organiza), cu catering sau fără.

Iată și câteva imagini, preluate de pe site-ul oficial al Mocăniței.

Cum ajungi la Borșa

Ca să ajungi la Borșa e o adevărată aventură. Pentru noi, a fost una de 300 de kilometri și vreo 7 ore de mers.

Am plecat din Roman și, e adevărat, am ales o variantă atipică, prin Chiril, ca să parcurgem și Transrarăul (o șosea inaugurată în urmă cu 3 ani, care face legătura între Valea Bistriţei, de la Chiril şi Valea Moldovei, la Pojorâta) și să ne bucurăm de spectacolul priveliștilor. Șoseaua e bună, dar îngustă, astfel că e deschisă doar pentru autoturisme mici; datorită unei stânci care parcă se apleacă peste șosea și pe care n-au putut-o detuna, că exista riscul să distugă satul Chiril, este interzis accesul autocarelor sau al mașinilor mari.

Transrarăul ne-a dus în Pojorâta, de aici am pornit spre Vatra Dornei, iar la Iacobeni am făcut dreapta, spre pasul Prislop și Borșa. 25 de km (între Iacobeni și Cârlibaba) drumul e plin de gropi, așa că am mers încet, încercând să ocolim gropile, iar din Cârlibaba, șoseaua e foarte bună până în Borșa.

Desigur, poți opta să mergi direct: Roman – Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Iacobeni – Borșa și ai doar vreo 250 de km și cam 5 ore de mers (cu tot cu pauze 😉). Iar locația e și mai aproape dacă vii din Baia Mare (130 km), Cluj (170 km), Suceava (170 km) sau Târgu Mureș (190 km).

Unde te cazezi și unde mănânci

Noi am stat off-camping 2 nopți și 1 noapte la hotel. La recomandarea unei prietene, am optat pentru Hotel Păltiniș, din Complexul Turistic Borșa. Sunt chiar la baza muntelui, într-o zonă retrasă și liniștită.

Camerele sunt renovate, curate, au baie proprie și TV. E WI-FI în tot hotelul. Prețurile la cazare: camera dublă, 100 lei/ noapte, camera triplă, 150 lei/ noapte, fără mic dejun.

Mâncarea e foarte gustoasă și ieftină, cu prețuri de genul 3,70 lei 😊: spre exemplu, pentru 2 supe de legume și 2 păstrăvi prăjiți (au păstrăvăria lor), cu mujdei și mămăligă, noi am plătit 77 lei. Super tare, așa-i?

Iar cea mai tare descoperire a fost un motel din oraș, Motel Rodna, care are și autoservire, unde gătesc cât e ziua de lungă, tot felul de mâncăruri gustoase, unde vin foarte mulți localnici să mănânce și unde, pe o ciorbă de legume am plătit incredibila sumă de 2,3 lei. Da, da, ai citit bine: 2,3 lei! 😉

După ce ai citit toate astea și ai văzut și imaginile, sper că te-ai convins că Borșa chiar e o super destinație de vacanță. Ce mai stai? Fă-ți bagajele și bucură-te de o experiență memorabilă! 🤗

Spor, inspirație și armonie!

DA

 

Lasă un răspuns