Sejur în ținutul săsesc

Coboram, plouați, și la propriu, și la figurat, de la Păltiniș, de la Maratonul Cindrel ÎnAlergare, spre Sibiu, într-o seară de 28 iulie furtunos. Cerul se mai limpezise puțin, dar nu prea ne trăgea inima spre Sibiu. Ne-am fi dorit să înoptăm undeva în natură, doar că ne săturaserăm și de ploaie.

Și, ce să vezi? Înainte de intrarea în Muzeul Astra, pe stânga, indicator spre dreapta: 5 km până la Cisnădioara și 9 km, până la Cisnădie. Hopa! Asta sună a zonă rurală, adică avem șanse de ceva mai multă natură.

Și uite-așa, ne-am trezit pe un drum cu șosea peticită, dar cu vegetație spectaculoasă, ce pe alocuri se îmbina la înălțime, dând senzația unui tunel de verdeață. După nici 5 km, intrăm în sat. Și ne cad plombele după primii 200 m.

Cisnădioara (Mächelsbärch, cum îl numeau sașii sau Michaelsberg, în germană) e unul dintre cele mai vechi sate săsești de pe teritoriul României, prima lui atestare datând de la 1223. Și e un sat spectaculos, încă de la intrare: case opulente și cu o arhitectură diferită de ce ne-am fi așteptat de la un sat transilvănean, o mașinuță transformată în suport pentru flori și cutie poștală, un camping cocoțat pe un deal, printre merii dintr-o fostă livadă, o biserică fortificată, ce pare, de fapt, o cetate, pe dealul din față.

Ulterior, am mai descoperit și strada cu locuințele săsești, ale celor aproximativ 60 de sași ce mai trăiesc în zonă, 2-3 restaurante și pensiuni cochete, ce te duc mai mult cu gândul la Austria sau Germania, decât la România.

Satul forfotește de turiști, mai ales germani, austrieci, polonezi, francezi sau olandezi. Mulți sunt pentru prima dată în România și zic că le place aici. Sunt curioși, vor să cunoască istoria, pun întrebări. Mai sunt și români, născuți în Sibiu, în urmă cu 50- 60 de ani și plecați din România de peste 30 de ani, care au revenit în vacanță aici. Noi am întâlnit 2, în 2 zile. 😀 Are zona un vibe bun, tihnit, o energie faină.

După cele 2 zile petrecute aici, dintre care una întreagă pe deal, între zidurile bisericii, am mai putea sta încă vreo 20 de zile. Și sunt convinsă că fiecare zi ne-ar dezvălui noi frumuseți. Iar ție, călătorule, îți recomand din suflet să treci, măcar o dată în viață prin Cisnădioara.

Ce să vizitezi

Biserica Fortificată Cisnădioara – datează din secolul al XII-lea și este cel mai vechi monument de arhitectură în stil romanic din Transilvania.

Drumul de acces spre fortificație începe din centrul satului, așa că n-ai cum să-l ratezi.

La intrare o vei întâlni pe Carmen, una dintre cei 60 de sași care mai locuiesc în zonă și la ea vei achita taxa de vizitare: 7 lei/ adult și 4 lei/ elevi și stundenți. Și mai poți cumpăra vederi, broșuri, magneți.

Urci vreo 200 de metri, pe o potecă șerpuită, pavată cu trepte de piatră, iar în maximum 10 minute ești în interiorul fortificației (pentru că panta e destul de provocatoare, ai și câteva bănci, pentru odihnă, de-a lungul cărării).

Biserica e din piatră și e compusă din trei nave, fiind înconjurată de un zid de incintă, care se desfăşoară de-a lungul platoului dealului Mihail (de aici îi provine şi numele în germană al localităţii – Michelsberg – Dealul lui Mihai). Ceea ce diferenţiază biserica, de altele de acest fel din Transilvania, este că nu a suferit prea multe modificări ulterioare, exceptându-le pe cele de consolidare, acolo unde a fost cazul.

Biserica a fost folosită multă vreme ca biserică de pelerinaj, iar din anul 1940 adăpostește un locaș memorial dedicat soldaților germani și austro- ungari căzuți în timpul primului război mondial, în lupta de la Sibiu, din 26-29 septembrie 1916.

Dincolo de frumusețea arhitecturală a bisericii, priveliștile ce se deschid în jur sunt faine tare. E chiar o binecuvântare să stai pe o bancă aici, în liniște și să contempli întinderile din fața ta.

Ca orice locație istorică, și Biserica Fortificată Cisnădioara are legenda ei: se spune că, pe timpuri, pentru a își dovedi vrednicia și faptul că erau pregătiți să își întemeieze o familie, tinerii satului aveau sarcina de a rostogoli câte un bolovan de vreo 100 de kilograme, de jos, de la baza cetății, până sus. Și, într-adevăr, în cetate se regăsesc pietroaiele din legendă, doar că sunt foste ghiulele, pe care localnicii le aruncau peste ziduri, atunci când erau atacați de tătari, cumani sau turci.

Până și altarul stă pe astfel de pietre. 😉

Din Cisnădioara, mai ai 4 km până în Cisnădie, un orășel cochet, în care merită să faci o plimbare de câteva ore, să vizitezi și biserica fortificată de aici și centrul vechi.

Iar dacă vrei și altfel de atracții, au un parc de distracții, Escalada și ștrand, chiar la intrarea în oraș, dinspre Cisnădioara.

Și, bineînțeles, Sibiul, cu toate atracțiile lui turistice, e foarte accesibil, fiind la doar 9 km de satul săsesc.

Unde stai în Cisnădioara

Categoric, din punctul meu de vedere, în camping Ananas: e într-o fostă livadă de meri, e cu vedere la dealul cu biserica fortificată Cisnădioara, proprietarii, germani mutați în România în urmă cu vreo 20 de ani, sunt foarte simpatici, iar o ședere aici poate deveni o fascinantă experiență multiculturală.

Campingul are zone pentru rulote/ caravane/ autoturisme și câteva căsuțe, două corpuri cu dușuri și toalete, o zonă de gătit, cu aragaz și frigider, câteva zone de spălat vasele, stâlpi cu conexiuni la electricitate, WI-FI. Iar prețurile sunt foarte decente.

Partea faină la campinguri e că ai șansa să interacționezi cu oamenii. Și chiar poți crea conexiuni frumoase, așa cum ni s-a întâmplat nouă cu Viki.

Viki are în jur de 60 de ani, e român, născut în Sibiu, dar locuiește în Suedia de peste 30 de ani. Și revine acasă, ori de câte ori are ocazia. Călătorește, împreună cu Ina, soția lui, cu mașina lor de teren, dotată cu absolut tot ce e necesar pentru dormitul off-camping: cort atașat deasupra mașinii, marchiză ce se deschide la 270 de grade, frigider, ustensile pentru gătit, toaletă etc.

Viki și Ina sunt pasionați de a descoperi lumea, au văzut mare parte din ea și încă au planuri mărețe, pentru anii ce urmează. Dacă vrei să afli mai multe despre destinațiile lor, îi poți vedea aici. 😉

Pentru noi, întâlnirea cu Viki a fost o sursă foarte bună de inspirație pentru călătoriile viitoare. 😉 Mulțumim, Viki!

Desigur, pentru cazare, dacă vrei mai mult confort, ai și variante de pensiuni tradiționale săsești. Pe unele le-am descoperit în timpul plimbării la pas prin sat.

Unde mănânci în Cisnădioara

Noi am încercat restaurantul Apfelhaus, care e tot pe dealurile ce cândva au fost livezi de meri. Mâncarea e gustoasă, prețurile sunt mărișoare, locația e cool. Am încercat supa cremă de ciuperci, o salată, papanașii cu dulceață de mere și, bineînțeles, fresh-ul de mere. Bune- bune, toate.

Na, acum că ai toate informațiile acestea, la drum! Fă-ți bagajele și pregătește-te pentru o experiență memorabilă în ținutul săsesc! 😉

Spor, inspirație și armonie!

DA

 

Lasă un răspuns