Târgu Jiu și împrejurimile, experimentate într-o zi de toamnă

Mi-am dorit să îmi petrec ziua de naștere de anul acesta într-un loc din România în care nu mai fusesem niciodată și care să aibă potențial de destinație memorabilă.

Așa că am ales Târgu Jiu. Da, da ai auzit bine: Târgu Jiu. 😉

Doar auzisem de acest oraș din Oltenia, municipiu de reședință al județului Gorj și văzusem pe la televizor, știri, fie despre căsătoriile oficiate pe bandă rulantă, la Poarta Sărutului, de Valentine’s Day, fie despre vandalizarea operelor lui Brâncuși.
Aaa, și am o prietenă, fostă colegă de servicu, de la ultima corporație în care am activat, care e din Târgu Jiu. La asta se rezuma, până acum, conexiunea mea cu orașul de pe râul Jiu.

Așa că, la mijloc de septembrie, am împachetat bagajele, am pornit la drum, dis-de-dimineață, am făcut vreo 12 ore cu mașina (plecare din Roman și parcurs și Transfăgărășanul) și seara, pe la 8, am intrat în „Orașul lui Brâncuși” (așa cum e prezentat Târgu Jiu pe toate panourile publicitare din zonă).

PRIMUL „coup de foudre ” – SCULPTURILE LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI

Veneam dinspre Râmnicu Vâlcea, astfel că, primul lucru fascinant pe care l-am văzut în Târgu Jiu, a fost Coloana Infinitului.

Coloana Infinitului, noaptea.
Sursa foto: igj.ro

Văzută noaptea, pentru prima dată în viață, de la distanță și din dansul mașinii pe șosea, sculptura lui Brâncuși (numită inițial „Coloana sacrificiului infinit”), scăldată în lumina caldă a reflectoarelor din parcul ce o găzduiește, pur și simplu m-a vrăjit.
Aș încerca să îți explic în cuvinte ce am simțit, doar că nu pot. S-ar risipi vraja și ar rămâne doar o încercare tristă de a îți prezenta o trăire. Mai bine, mergi tu cândva și experimentează această emoție. Va fi memorabilă!

Am adormit fermecată de primul contact cu Târgu Jiu și așteptând cu nerăbdare dimineața, pentru a ajunge și la celelate sculpturi ale lui Brâncuși.

Iar a doua zi, la 8.00 a.m, ieșeam deja pe poarta Casei File de Poveste, pensiune ce ne-a gazduit 2 nopți (și pe care o recomand cu toată inima, mai ales că e la 5 minute de mers pe jos de Poarta Sărutului), ca să descoperim restul elementelor Ansamblului monumental „Calea Eroilor”.

Ne așteptau în Grădina Publică: Masa Tăcerii (denumită de Brâncuși „Masa apostolilor neamului”), Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului (al cărei nume initial se pare că ar fi fost „Monumentul Întregirii neamului”).

Masa tăcerii (prim plan), Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului (în depărtare)
Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului

Magice, atemporale, acceptând indiferente atât lumina soarelui cu dinți, cât și praful ridicat în jur de echipa de salubrizare, sculpturile par să fie dintr-o altă realitate, dintr-o altă viață: una a umanității, a iubirii, a recunoștinței, a genialității umane. Aș putea sta o infinitate aici, fără să fac nimic. Doar să fiu și să simt energia din aceste sculpturi.

Elementele Ansamblului monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu au fost proiectate și construite de Constantin Brâncuși, în perioada 1937 – 1938, ca un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Cele 4 sculpturi (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului) sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus, spre răsărit, axă ce străbate orașul în linie dreaptă, pe o distanță de aproximativ 1500 m.

Harta ansamblului monumental „Calea Eroilor”

Traseul e, oarecum, esența orașului, așa că îți recomand să îl parcurgi la pas, pe tihnă și să te bucuri de fiecare surpriză pecare ți-o scoate în cale.

Coloana infinitului
Coloana infinitului – Constantin Brâncuși

Iar dacă vrei să afli mai multe detalii despre operele lui Brâncuși din Târgu Jiu, poți citi informații interesante aici sau aici.

Târgu Jiu e un oraș aglomerat și înghesuit. Ne-am învârtit vreo jumătate de oră pentru un loc de parcare, ne-am chinuit să ieșim de pe niște străduțe înguste, așa că, după Grădina Publică am decis să ieșim din aglomerație și să revenim pe seară, după ce ies oamenii de la serviciu și se mai potolește vânzoleala.

Ne-am pornit să explorăm împrejurimile. Și ce împrejurimi!!!

Pe urmele lui Mărgelatu – CHEILE SOHODOLULUI

La 19 km de Târgu Jiu, mergând pe DN67D vreo 13 km și încă vreo 6 km pe DJ672C, se află rezervația naturală Cheile Sohodolului, din munții Vâlcan. E o zonă de chei, săpate în calcare cretacice, ce se întinde pe aproximativ 10 km lungime și o suprafață de 350 de hectare.

Peisajul e fabulos, ca în filmele western americane; nu degeaba s-au turnat aici filmele cu personajul Mărgelatul, cowboy-ul românilor, jucat de magnificul Florin Piersic.

Cheile Sohodolului

Drumul șerpuiește printre stânci înalte, unde îți întorci privirea vezi piatră și iar piatră, iar, din când în când, îți sunt dezvăluite forme surprinzătoare, săpate în calcar de apă sau vânt: Nările, Inelul de piatră sau Peștera Popii

Inelul de piatră din Cheile Sohodolului
Nările, Cheile Sohodolului

Locul e ideal pentru pasionații de cățărări (sunt organizate și tabere de inițiere în cățărări), precum și pentru iubitorii de drumeții montane (spre exemplu, există un traseu care te duce pe creastă, până în dreptul Inelului de Piatră).

La izvoarele inspirației creatoare – CASA MEMORIALĂ CONSTANTIN BRÂNCUȘI, de la HOBIȚA

Revenind din Cheile Sohodolului la DN67D, printre casele tradiționale olteneşti din Sănătești, și făcând dreapta, spre Baia de Aramă, șoseaua ne duce în comuna Peștișani.

Casă oltenească din Sănătești

Iar de aici, făcând stânga în centrul comunei, ajungem, după 3,5 km, la casa memorială Constantin Brâncuși.

Casa e pe o uliță cu terenuri agricole pe dreapta și câteva case pe stânga. În lanul de porumb de vis-a-vis de gospodăria vizată de noi e forfotă. Oamenii locului au ieșit, probabil, la culesul știuleților.

Casa memorială Constantin Brâncuși, vedere din ulița satului.

Intrăm pe poarta tradițională, într-o curte mică, îngrijită, cu flori și câțiva pomi, unii chiar recent sădiți și câțiva dulapi groși de lemn, pe post de bănci.

Intrare în curtea casei memoriale Constantin Brâncuși

În dreapta sunt 2 blocuri mari de piatră, așezate în cruce, unul peste celălalt, iar pe cel de deasupra e cioplit textul: „aici s-a născut în anul 1876 Constantin Brâncuși”.

Casa memorială Constantin Brâncuși

Terenul e, într-adevăr, cel pe care s-a născut Brâncuși, doar că nu și casa.

Casa originală a fost câștigată, prin tragere la sorți, după moartea părinților, de sora sculptorului, Eufrosina, iar aceasta și-a mutat-o, bârnă cu bârnă, la 100 de m de terenul familiei.

Casa actuală e un muzeu înființat în 1971, care reproduce locația inițială: din pridvor se intră în cele trei încăperi ale casei: odaia de dormit, cunia (bucătăria) și celarul (cămara). 

Casa memorială Constantin Brâncuși

În curte, mai există 2 clădiri anexe: un pătul și o pivniță.

Pivnița și pătulul din curtea casei memoriale Constantin Brâncuși

Muzeul este deschis zilnic, în intervalul orar 9.00 – 17.00, cu excepția zilei de luni, iar prețul unui bilet de vizitare este de 3 lei. Elevii, studenții, pensionarii și persoanele cu handicap beneficiază de reducere.

În căutara tezaurului României, la MĂNĂSTIREA TISMANA

Revenim la DN67D, facem stânga și mai mergem vreo 11 km, până la Tismana.

Aici, în mijlocul culmilor împădurite, la 32 km de Târgu Jiu, așezată pe un vârf de stâncă, pe Muntele Stârmina, ni se dezvăluie cea mai vechi așezare monahală din Țara Românescă: mănăstirea Tismana.  

Mănăstirea Tismana, vedere panoramică
Sursa foto: http://www.radiooltenia.ro/

Mănăstirea e o fortăreață în toată regula, ce a fost construită de Cuviosul Nicodim Cel Sfințit de la Tismana, pe la1300, fiind finalizată în 1377 – 1378.

Sfântul Nicodim a reușit aici să pună bazele unei vestite școli de caligrafie cu copiști de cărți în diverse limbi. Cuviosul a reușit să caligrafieze și să ilustreze cu miniaturi o carte ce conține cele patru Evanghelii, Tetraevanghelia, carte pe care a îmbrăcat-o în coperți din argint aurit. Cartea este cea mai veche din Țara Românească, iar în prezent se află expusă la Muzeul Național de Istorie din București. 

Tetraevanghelia Cuviosului Nicodim de la Tismana

Locul e frumos, extrem de ordonat, cu multe flori colorate, ce contrastează cu albul clădirilor. Totul, aici, e o încântare pentru simțuri.

Intrarea în Biserica Mănăstirii Tismana

Unicitatea Mănăstirii Tismana e dată și de Muzeul Tezaurului, unicul spaţiu expoziţional de acest fel din Europa, deschis de BNR în 2016. Aici, am aflat că, în perioada 1944- 1947, tezaurul României, constând în 242 de tone de aur, a fost depozitat chiar în peștera de la Tismana, unde acum funcționează muzeul.

Muzeul Tezaurului BNR, de la Mănăstirea Tismana
Replica Tezaurului României, din perioada 1944 – 1947, din cadrul Muzeul Tezaurului BNR

Întreaga odisee a aurului BNR de la Tismana o regăsiți pe pagina oficială BNR.

PODUL LUI DUMNEZEU

De la Mănăstirea Tismana, tot pe DN67D, preț de vreo 15 de km, până la Baia de Aramă și încă vreo 5 km pe DJ670, drumul ne-a purtat și spre ultima destinație a zilei, înainte de revenirea la Târgu Jiu: Podul lui Dumnezeu, de la Ponoarele, jud. Mehedinți.

Acest pod, format din calcare și rezultat ca urmare a surpării tavanului unei peşteri, este unicul pasaj natural din lume deschis traficului rutier.

Podul lui Dumnezeu, Ponoarele, Jud. Mehedinți

Este unul dintre cele trei poduri naturale existente în întreaga lume și este al doilea ca mărime din Europa, având 30 de metri lungime, 22 de metri înălţime și 13 metri lăţime.

Podul lui Dumnezeu

Ai putea crede că numele podului vine de la unicitate și frumusețea divină a construcției, doar că legendele țesute în jurul acestei formațiuni naturale sunt multe și diferite, astfel că nimeni nu pare să mai fie sigur de ce se numește Podul lui Dumnezeu.

Oricum ar fi, îți recomand să-l treci pe lista ta deobiective turistice.
Nu de alta, dar nu știm niciodată câtă vreme mai are Dumnezeu nevoie de pod în România.

Până la o nouă auzire, cu spor, inspirație și armonie, viața să îți fie!

Cu drag,

DA

Lasă un răspuns